Ce-am mai iubit Micul Prinţ! Ce i-am mai iubit independenţa!
Care Mic Prinţ? Cel din romanul omonim al lui Antoine de Saint-Exupery!
De fiecare dată când vroiam să evadez, luam o bucată de lut şi-mi făceam planeta mea! Pentru fiecare persoană care mă sâcâia, imediat luam o coală de hârtie, desenam un boa gigant.... care-i venea de hac!
Visam cu ochii deschişi... şi era ... era frumos! O frântură de vis băgată prin ungherele penarului, la care aveam acces constant!
Ufff, dar ce uitucă sunt! Am uitat să mă prezint şi să vă spun ce caut aici!
Ei bine, de data asta o să fiu reprezentanta Micului Prinţ, o să fiu purtătorul lui de cuvânt, o să fiu interfaţa dintre lumea văzută de-acolo de sus şi lumea "plină" de aici ( de ce mi-a venit în minte atributul ăsta nu ştiu, dar aşa o simt ... PLINĂ)!
Evident că o să cenzurez discursurile şi remarcile sale .... evident că o să fac abuz de eufemisme şi de "*" să completez spaţii din cuvinte licenţioase. Şi la fel de evident că voi accepta, de la mine putere, critici şi completări la cele spuse.
Dar de ce blog? Ei bine, mărturisesc faptul că nu am fost nicicând adepta formei virtuale de comunicare, ba mai mult, o consideram total lipsită de orice formă de expresivitate! Unde mai pui că etichetam drept snob pe cel care făcea abuz de asta (mea culpa)!
Acum însă, pe deviza Niciodată sa nu spui niciodată, iată-mă! Mă debarasez de forma clasică: jurnal/condei şi mă-nham la butonat! Evoluăm, ținem pasul cu vremurile!
Şi unde mai pui că Micul Prinţ plăteşte destul de bine să-i tehnoredactez gândurile :)!
Mă lasă să-mi limpezesc ochii privind apusul soarelui .... de pe planeta lui! Şi e grozav!
Ştii, dragă cititorule, cred că ţi-am furat un zâmbet uşor sarcastic pe colţul gurii cu atitudinea infantilă pe care am postat-o în această pseudointroducere, însă, aşa cum zicea Einstein, imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea, cunoşterea este limitată, imaginaţia înconjoară lumea.
Așa că, ce-ar fi dacă ... am visa mai mult şi ne-am lăsa pradă imaginaţiei?
Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum însă nu există negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblanzeşte-mă.
*nota autorului prieten-http://dexonline.ro/search.php?cuv=prieten
In viata sa visam nu costa nimic, insa "costa" felul cum gandim ceea ce ne dorim!
RăspundețiȘtergereContinua sa te lasi prada imaginatiei online si devino internauta lumii frumoase ce ne inconjoara!
F fain spus! :-)
Asa e Mariuk, suntem ceea ce gandim si in definitiv este chestiune de atitudine si de cum abordam o anumita situatie.
RăspundețiȘtergereŞi dacă timpul nu e ceva real, înseamnă că şi distanţa ce pare a exista între lume şi veşnicie, între rău şi bine nu este decât o amăgire.
RăspundețiȘtergere@Angi Dulce amagire, zici bine! O amagire data de simboluri, caci ne inconjuram de asa ceva, e mai usor sa dam o conotatie sau o alta si sa spunem ca e suficient... in fapt, amagiri!
RăspundețiȘtergere